13.9 C
București
luni, noiembrie 23, 2020

14 iulie – Ziua Transmisioniștilor Militari…

Must Read

23 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

  534 î.Hr. - Acum 1486 de ani, Pisistrate (c. 600-527 î. Hr.), tiran al Atenei, organiza primele reprezentații de...

21 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1615 - Bătălia de la Tătăreni, Alexandru Movilă, sprijinit de nobilii polonezi Mihai Wisniowiecki şi Samuel Koreki, îl învinge...

20 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1224 - Acum 796 de ani, era menționată pentru prima dată biserica „Sf. Mihail” din Cisnădioara (jud. Sibiu), monument...
50e5fd1991cd20031f2411c419a792f5?s=120&d=mm&r=g - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...
Adrian
Lucrează la Evaluator de risc la securitate fizică din Făgăraş A fost comandant la M.A.I.- JANDARMERIA ROMANA. A studiat Master's in Public Administration la Universitatea "Bogdan Voda" Cluj A studiat la Profesional Security Division A studiat DREPT/STIINTE JURIDICE la Facultatea de Drept C- tin Dragan A studiat Inginerie mecanică la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu A învăţat la Colegiul National "Radu Negru", Brasov Trăieşte în Făgăraș Din Făgăraș, Brasov, Romania

Nevoia comunicării la distantă a existat o dată cu începuturile societății umane, însă condițiile n-au fost cele favorabile decât la începutul secolului al XIX-lea. De la telegraful lui Samuel Finley Breeze Morse din 1837 ori telefonul lui Alexandre Graham Bell din 1876 și până la societatea informaționala de astăzi drumul a fost lung și anevoios, saltul tehnologic a fost uriaș, iar efectele în plan economic si social incomensurabile. Toate aceste realizări tehnice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au pătruns în armatele timpului, inclusiv în armata tânărului stat român.

Și în istoria armatei noastre, ca pretutindeni în lume, artileria a ținut pasul cu timpul. Ea a cunoscut dezvoltările pe care le-a cerut necesitatea îndeplinirii misiunilor ce i-au fost puse înainte de către strategi. Mai întâi cerințele de cantitate, apoi, tot mai mult influențată de costuri, cerințele de calitate! Iar astăzi asistăm la o nouă provocare: artileria trebuie să facă pasul spre devenirea ei sistem integrat și integrant pe câmpul de luptă 3D, controlat informational.

Artileria continuă să fie principala forță de sprijin cu foc din compunerea Fortelor terestre.Și, mai mult, ea nu este doar o simplă armă, ci, astăzi, a devenit “un domeniu complex de aplicare a stiintelor” (Gl.bg. dr. Eugen POPESCU). Sau, după cum scria generalul Alexandru Tell în primul număr al Revistei artileriei, “cunoștințele armei noastre formează o știință proprie care îmbrățișează tot felul de arme”.

Astfel, încă din anul 1855 s-a înființat o scoală absolvită de primii 7 telegrafiști iar în primăvara anului 1873 au fost trimiși pentru documentare în Franța, Belgia și Austria ofițeri români, pe probleme referitoare la instruirea militarilor, la organizarea și funcționarea primelor subunități de telegrafiști. În același an, pe 14 iulie, prin Înaltul Decret nr.1303 s-a hotărât ca în organica batalionului de geniu din armata noastră, în cadrul primei companii de minări să fie înființată și o secție de telegrafiști militari, acesta fiind actul de naștere al transmisiunilor Armatei României.

Trasura TTF 300x188 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

Drumul parcurs în arma transmisiunilor a fost sinuos, deloc neted, cu spectaculoase ascensiuni, dar și cu inexplicabile căderi sau stagnări, toate direct legate de capacitatea de înțelegere, înțelepciune și, nu în ultimul rând, de complexitatea situației, din punct de vedere politic și militar, în care s-a aflat țara.

Sigur că în orice activitate umană, primul pas este cel mai greu. Iată însă cum a fost făcut acest prim și curajos pas în transmisiunile militare. “Secțiunea de telegrafiști militari” înființata la 14 iulie 1873 avea: 1 șef de secție, 15 manipulatori, șefi de ateliere (sergenți sau caporali) și 30 lucrători telegrafiști.

De perfecțiunea pregătirii teoretice a telegrafiștilor se ocupau atât ofițerii de geniu, cât și unii lucrători specialiști ai Direcției Postelor și Telegrafelor. Activitățile practice de specialitate se desfășurau sub conducerea directă a comandantului companiei de minări, căpitanul Grigore Giosan, un destoinic și priceput ofițer, primul ofițer telegrafist din Armata României. Un pas important s-a făcut în anul 1874 când, prin Înaltul Decret nr.1132 din 28 mai, numărul secțiilor de telegrafie militară creste la patru, asigurându-se dotarea corespunzătoare a fiecăreia dintre ele.

Aceste secții, la numai câțiva ani de la înființare, au participat la Războiul de Independentă din 1877-1878 asigurând nevoile de conducere a trupelor și, în repetate rânduri, au fost citate pentru destoinicia și priceperea de care au dat dovadă.

Concluziile rezultate din prima parte a campaniei 1877-1878 au scos în evidentă necesitatea ca secțiile de telegrafie să fie conduse centralizat, pentru a putea crea un sistem închegat de legături. În consecința, în anul 1877, prin Decretul nr.1957 din 19 octombrie, cele 4 secții de telegrafie din companiile de geniu au fost reorganizate în Compania 6 Telegrafie – prima companie de telegrafie din Armata României. În același an, la 5 decembrie, Compania 6 Telegrafie a trecut în subordinea directă a Marelui Cartier General Român, participând în continuare la luptele de la Vidin până la încheierea armistițiului cerut de guvernul turc.

După data de 17 februarie 1878, compania a trecut să strângă liniile telegrafice construite, pe măsură ce acestea nu mai erau necesare, terminând acest lucru pe data de 16 martie, când, cu majoritatea forțelor, s-a mutat de la Vidin la Calafat, iar ulterior s-a deplasat la Târgoviste unde, la 1 octombrie 1878 s-a desființat, iar secțiile și materialele au fost repartizate celor 4 companii de “săpători-minari telegrafiști” din batalionul de geniu.

Războiul de Independentă din 1877-1878, deși a constituit un examen deosebit de greu pentru tinerele și puținele subunități de transmisiuni, a dus totuși la cristalizarea unor principii, este drept cu multe stângăcii si neclarităti, asupra modului de organizare a transmisiunilor și a subunităților de telegrafie militară, asupra valorii și înzestrării subunităților destinate asigurării legăturilor Comandamentului suprem, corpurilor de armată si diviziilor. Momentul a avut importanta lui, întrucât a marcat începutul preocupărilor pentru studierea unor principii teoretice de organizare a transmisiunilor. În aceeași perioadă de timp, a apărut, pentru prima dată, necesitatea realizării unor legături si pentru alte arme, în afară de infanterie, cum a fost cazul artileriei care a fost a doua armă ce a beneficiat de legături telegrafice, destinate conducerii focului.

Cele 4 secții de telegrafie si mai ales înzestrarea acestora erau însă cu totul insuficiente și nu puteau să asigure legăturile necesare, fapt ce a făcut ca în primul război – mai ales pe timpul concentrării trupelor – să se apeleze într-o măsură apreciabilă la posibilitățile forțelor si mijloacelor telegrafice civile. De altfel, acesta constituie și începutul colaborării mai strânse între organele de telecomunicații militare și cele civile, colaborare care, de-a lungul vremii, s-a amplificat și, atunci când ambele părți au pus pe primul plan problemele apărării naționale, rezultatele au fost remarcabile.

Perioada de după Războiul de Independentă și până la primul război mondial este marcată de multe căutări, teoretice și practice, pentru aprofundarea si statuarea principiilor si procedeelor de organizare și de asigurare a legăturii în campanie si pe timpul manevrelor, de organizare, înzestrare și întrebuințare în luptă a subunităților de transmisiuni militare. Este perioada în care se trecea de la mica specialitate militară de transmisiuni – telegrafiști – la conturarea transmisiunilor ca specialitate distinctă, în cadrul căreia, alături de telegrafiști, se creează subunități de telefoniști, de telegrafie fără fir (T.F.F.), de curieri, etc. Apar acum primele regulamente si primele manuale de specialitate.

Mai mult decât atât, specialitățile subunităților de transmisiuni se diversifică în raport de trupele cărora le asigurau legăturile (infanterie, artilerie, cavalerie), iar pregătirea cadrelor si militarilor devine tot mai complexă. Se conturează unele conceptii interesante în ceea ce priveste organizarea legăturii între conducerea armatei si comandamentele corpurilor de armată din subordine, care preconizau folosirea a două procedee: a liniilor transversale si a liniilor paralele.

În preajma primului război mondial, îndeosebi ca urmare a aplicațiilor și manevrelor executate, au apărut si s-au concretizat principii mai clare de organizare a transmisiunilor – dintre care unele sunt valabile si azi – care urmăreau statuarea unor metode de asigurare a unor legături stabile; astfel:

– se prevedea obligativitatea dublării legăturii prin mijloace tehnice de transmisiuni cu legătura prin mijloace mobile (automobile, motociclete);

– deplasarea punctelor de comandă să fie precedată de instalarea, în noile raioane, a mijloacelor de transmisiuni.

052A2C56 0B94 47F9 8BCB 1785B011A8A8 w1080 h608 300x169 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

Se menținea, însă, principiul de realizare a legăturii între comandamentele inferioare si cele superioare, cu mijloacele subordonaților.

Cu toate stângăciile si existenta unor prevederi care astăzi par desuete, acest moment trebuie marcat ca fiind de mare importantă pentru armă. Este momentul în care, la nivel teoretic, arma transmisiuni începe să fie privită ca un organism complex, cu reguli exacte si cu un cadru organizatoric-functional bine conturat în cadrul armatei.

În această perioadă, trupele de transmisiuni erau formate din 5 companii de telegrafie si un batalion de specialități (la dispoziția Ministerului de Război) cu o înzestrare destul de slabă fată de necesitățile impuse de război. Mijlocul cel mai frecvent folosit la toate eșaloanele a fost telefonul, larg răspândit în înzestrarea unităților și marilor unități din Armata României si deosebit de apreciat de comandanți datorită posibilității de transmitere lesnicioasă a comunicărilor, precum si faptului că, la nivelul comandanților de diferite trepte, se puteau purta convorbiri directe.

Înzestrarea insuficientă cu aparatură de “telegrafie fără fir” a determinat o folosire mai limitată a acesteia în special în campania anului 1916.

Mijloacele de semnalizare și agenții de transmisiuni au fost întrebuințate pe scară largă, cu precădere în cadrul eșaloanelor tactice, mai ales de la regiment în jos. Este de remarcat și faptul că, datorită instalării punctelor de comandă – mai cu seamă de la regiment în sus – în localități, pentru realizarea legăturilor telefonice și telegrafice prin fir se foloseau și linii din rețeaua civilă, îndeosebi pentru legăturile cu spatele frontului. Experiența anilor de război, greutățile de care comandanții s-au izbit în conducerea trupelor au fost tot atâtea motive pentru ca optica fată de transmisiuni să se schimbe, iar reticenta inițiala – care mai exista – să dispară. De altfel, chiar în anul 1919 – la 30 octombrie – batalionul de specialități a fost transformat în regiment de specialități, denumit ulterior Regimentul 1 Transmisiuni, care reprezenta la acea dată primul regiment de transmisiuni din Armata României. Între cele două războaie, în paralel cu dezvoltarea trupelor de transmisiuni, s-a trecut și la înzestrarea acestora cu tehnică specifică, provenită în special din import.

În același timp, s-a creat un puternic curent de opinie în legătură cu rolul și importanța armei transmisiunilor pentru asigurarea conducerii trupelor, elaborându-se diferite regulamente, instrucțiuni și manuale, care statuau, cu mai multă claritate, principii și procedee de realizare a sistemelor de transmisiuni, de instruire a specialiștilor în diferite domenii. Apar și se cristalizează unele principii noi: realizarea transmisiunilor pe axe (în ofensivă) sau în rețele (în apărare); realizarea legăturii de la eșalonul superior -și cu mijloacele acestuia – către eșaloanele inferioare: concentrarea mijloacelor de transmisiuni, pe timpul ofensivei, pe direcția loviturii principale: obligativitatea unei rezerve de forte și mijloace de transmisiuni.

În anul 1932, prin reorganizarea armei, se mai înființează încă două regimente de transmisiuni și un batalion de transmisiuni de munte. Apare acum nevoia coordonării unitare a acestor unități, din punct de vedere al specialității, de către un organ de specialitate competent, investit cu deplină autoritate. Drept urmare, la 1 aprilie 1932, în baza Înaltului Decret nr.497 este înființata Brigada de transmisiuni. La comanda acesteia a fost numit colonelul Cătoiu Ștefan.

Structura sistemului de transmisiuni a evoluat și se bazează acum pe centre de transmisiuni, centre înaintate de transmisiuni si centre de informații, axe transversale si rețele de transmisiuni. Toate acestea arată progresele însemnate pe care le-au făcut, treptat, trupele de transmisiuni sub toate aspectele: organizatoric, al înzestrării si al folosirii în luptă. Se profilează de acum, cu pregnantă, existenta unei arme cu totul specifice, cu un pronunțat caracter de diferențiere față de celelalte arme.

Separarea definitivă a transmisiunilor de arma geniului, prin înființarea Comandamentului transmisiunilor, a școlilor de omiteri și subofițeri și a Centrului de instrucție al transmisiunilor, s-a produs la 1 iulie 1942, prin Decretul nr.3818. Asa cum am mai arătat, momentele grele – care reclamă o conducere fermă si permanentă – au fost, întotdeauna, favorabile dezvoltării armei.

În cel de-al doilea război mondial atât în compania din est, cât și în cea din vest, transmisiunile si-au făcut datoria pe deplin.

IMG 1720.sized  300x200 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

Sunt foarte multe exemple de omiteri, maiștri militari, subofițeri și militari în termen care nu au precupețit nici viata pentru a-și îndeplini misiunile, uneori în condiții deosebit de grele, asigurând, în acest fel, informarea corectă și oportună a eșaloanelor superioare, cât si primirea la timp a hotărârilor sau ordinelor.

După cum se cunoaște, după încheierea celui de-al doilea război mondial, structurile de transmisiuni din armata noastră au suferit numeroase transformări cantitative și calitative, nu toate justificate de cerințele conducerii trupelor la pace și la campanie. Au fost și multe manifestări de voluntarism, lipsă de înțelegere, aplicarea forțată a unor modele care nu s-au potrivit mărimii, rolului si locului armatei noastre în asigurarea suveranității și integrității teritoriale a statului român. De prea multe ori punctul de vedere al specialiștilor din armă a fost ignorat, luându-se decizii peste capul lor și fără nici o bază științifică, în ceea ce privește structura, mărimea și dotarea tehnică a unităților de transmisiuni de la toate eșaloanele.

În perioada 1945-1989, în organizarea la vârf au existat succesiv Brigada de Transmisiuni, Comandamentul Transmisiunilor și Comandamentul Trupelor de Transmisiuni, având rol de reglementare a domeniului (regulamente, instrucțiuni, dispoziții, manuale, etc.) pentru întreaga armată, cât și rol executiv operativ pentru organizarea, realizarea si exploatarea sistemelor de transmisiuni de la toate eșaloanele.

În toate structurile au funcționat elemente de cercetare-dezvoltare, cu un rol esențial în asigurarea unei înzestrări la un nivel acceptabil de tehnică modernă.

Nu poate fi ignorat rolul Comandamentului Trupelor de Transmisiuni în dezvoltarea si afirmarea învățământului de armă, prin conducerea si îndrumarea structurilor specializate subordonate.

În toată perioada s-a beneficiat de aportul a zeci de specialiști care au înțeles că o armată modernă nu-și poate îndeplini rolul de descurajare si, la nevoie, de apărare fără un suport tehnic al conducerii, la nivelul cel mai înalt.

19989392 1499580553419091 1180901431802686767 n 300x225 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

Prin reorganizarea Comandamentului Infanteriei și Tancurilor și transformarea sa în Statul Major al Trupelor de Uscat, ulterior în Statul Major al Forșelor Terestre, în decembrie 1993 s-a înființat și Secția Transmisiuni, Luptă Electronică și A.C.T. redenumită în 1997 Secția Comunicații si Informatică a acestui eșalon. Primul șef al secției a fost colonelul Matei Ion. În aprilie 1997 o dată cu reorganizarea Statului Major General, în concordantă cu structurile similare din armatele statelor membre NATO, din fostul Comandament al Transmisiunilor, Informaticii si Electronicii iau ființa Direcția Comunicații și Informatică din Statul Major General si Comandamentul Transmisiunilor subordonat Statului Major General, iar Secția de război electronic revine la Direcția Operații. Astfel, pentru prima dată are loc o separare între nivelul de reglementare, coordonare, planificare în comunicații / informatică și nivelul de execuție.

Facebook Comments
- Advertisement -corhaz3 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -corhaz2 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

Latest News

23 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

  534 î.Hr. - Acum 1486 de ani, Pisistrate (c. 600-527 î. Hr.), tiran al Atenei, organiza primele reprezentații de...

21 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1615 - Bătălia de la Tătăreni, Alexandru Movilă, sprijinit de nobilii polonezi Mihai Wisniowiecki şi Samuel Koreki, îl învinge pe Ştefan Tomşa şi se...

20 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1224 - Acum 796 de ani, era menționată pentru prima dată biserica „Sf. Mihail” din Cisnădioara (jud. Sibiu), monument istoric și de arhitectură din...

18 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1302 - Prin bula papală Unam Sanctam, papa Bonifaciu al VIII-lea proclamă supremaţia spirituală a papei asupra tuturor deciziilor dogmatice. 1307 - După legenda lui...

16 noiembrie – CALENDARUL ZILEI…

1364 - Începutul domniei lui Vladislav I în Țara Românească, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, a domnit pană în 1377. S-a îngrijit...
- Advertisement -corhaz1 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...

More Articles Like This

- Advertisement -corhaz3 - 14 iulie - Ziua Transmisioniștilor Militari...
Facebook Comments