A fost un scriitor  român postbelic și directorul editurii „Cartea Românească”. Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii ’70. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.

Nuvelistul, romanicerul şi scriitorul Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922 la Siliştea Gumeşti, în Teleorman. O comună pe care avea să o facă celebră prin publicarea romanului ” Moromeţii”. Fiul lui Tudor Călăraşu, de profesie plugar şi al Joiţei Preda, Marin va purta numele mamei, cei doi părinţi nefiind căsătoriţi legal, pentru ca Joiţa Preda să poată primi pensie de văduvă de război de pe urma primului soţ. Joiţa avea două fete din prima căsătorie:Maria şi Tita. Călăraşu avea la rândul lui trei băieţi cu prima soţie care îi murise.  Marin Preda se naşte într-o familie numeroasă şi plină de neajunsuri.

Preda este înscris pentru prima dată la şcoală  în 1929,  la iniţiativa învăţătorului Ionel Teodorescu, însă tatăl Călădăraşu nu îl lasă la şcoală. Este reînscris la şcoala primară din sat, un an mai târziu. Primii ani de şcoală ai elevului Marin Preda n-au fost uşori. Antrenat în munca câmpului şi având responsabilităţi în gospodărie, copilul ajunge greu la şcoală. Aşa se explică absenţele din catalog. Dorinţa lui de carte este însă mare şi, în ciuda absenţelor şi a greutăţilor, elevul ajunge cel mai bun din seria lui.

În clasa a IV-a Preda se îmbolnăveşte de malarie, iar părinţii nu îi mai pot susţine financiar cursurile şcolare. Cu ajutorul învăţătorului care îi împrumută cărţi, elevul Preda reuşeşte să termine anul şcolar. Continuă şcoala, în ciuda dificultăţilor, şi reuşeşte să încheie clasa a VII-a cu media generală 9, 15. Preda vrea să facă ”şcoala de învăţători”şi se prezintă la Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei.

Tatăl său vrea să-l facă să urmeze o şcoală de meserii. Norocul lui Marin Preda care ţinea morţiş să-şi continue studiile vine din partea unui librar din Miroşi, Constantin  Păun, care îi face rost de cărţi şi îl duce la Şcoala Normală din Abrud.

Obţine o bursă şi în felul acesta reuşeşte să-şi asigure susţinerea financiară de care avea nevoie la şcoală. În 1939 este transferat la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei, unde îşi continuă studiile încă un an. În 1940,  elevul Preda Marin primeşte o repartiţie pentru o şcoală similară din Bucureşti.

Susţine examenul de capacitate la sfârşitul anului şcolar 1940-1941  şi renunţă la şcoală din cauza greutăţilor materiale.  Imagini pentru despre marin preda

Refuză să revină la Siliştea Gumeşti, în satul natal şi rămâne în Bucureşti. Urmează ani grei, pe care scriitorul îi va evoca mai târziu, întrebându-se  cum a reuşit să supravieţuiască şi din ce a trăit, în lipsa resurselor financiare. ”Mi-e imposibil să-mi amintesc şi să înţeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna şi toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefireşti… N-aveam unde dormi, era lapoviţă prin tot Bucureştiul, şi umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua şi toată noaptea”, avea să povestească mai târziu Marin Preda.

În 1941 se angajează corector la ziarul ” Timpul”, primul loc de muncă al scriitorului. Îşi face debutul literar  în 1942, la 20 de ani. Schiţa ” Pârlitu” apare în pagina literară ” Popasuri”.  În anul debutului părăseşte postul de corector la Timpul.  Se angajează funcţionar la Institutul de statistică, pentru ca mai apoi să ajungă secretar de redacţie la ” Evenimentul zilei”.   Scriitorul pleacă în armată în 1943-1945. Ajunge corector la ”România liberă” în 1945.   Imagini pentru despre marin preda

În 1941 se angajează corector la ziarul ” Timpul”, primul loc de muncă al scriitorului. Îşi face debutul literar  în 1942, la 20 de ani. Schiţa ” Pârlitu” apare în pagina literară ” Popasuri”.  În anul debutului părăseşte postul de corector la Timpul.  Se angajează funcţionar la Institutul de statistică, pentru ca mai apoi să ajungă secretar de redacţie la ” Evenimentul zilei”.   Scriitorul pleacă în armată în 1943-1945. Ajunge corector la ”România liberă” în 1945.

După prima scrisoare de dragoste a venit şi cererea în căsătorie. Aurora Cornu l-a lăsat pe Preda la malul mării, iremediabil îndrăgostit. Scrisorile trimise acesteia de marele prozator, după plecare ei, arată ce iubire puternică se înfiripase între cei doi.

S-au regăsit şi s-au căsătorit în primăvara anului 1955, la Sfatul Popular, fără fast şi fără nuntă. Astfel a devenit Aurora Cornu prima soţie a scriitorului. Despre puţinii lor ani de căsnicie, Aurora avea să declare în interviurile acordate după moartea artistului că au fost atât de intenşi, ca şi cum relaţia lor s-ar fi întins pe parcursul a zeci de ani. Aurora a fost femeia care i-a stat alături scriitorului în momentele sale de creaţie, din perioada căsniciei, şi cea pe care Preda o trezea, în miez de noapte, să-i citească pasaje din creaţiile sale aflate în lucru.    

Aurora Cornu este cea care a descoperit manuscrisul romanului ” Moromeţii” şi, fără de care, poate, capodopera nu ar fi văzut lumina tiparului. A dat peste manuscris, într-o noaptea, într-un sertar. „La început erau nişte amintiri din copilărie pe care le răspîndise în alte romane, în perioada în care am fost căsătoriţi a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria… Sunt foarte mîndră că “Moromeţii” există graţie mie, eu am făcut un cadou românilor – „Moromeţii”, declara într-un interviu Aurora Cornu. Despre romanul ”Moromeţii” s-a spus că a fost singurul ”copil„ al celor doi.

Aurora a plecat în 1965 la Paris. Marin a rămas în ţară. Scriitorul a spus mereu că Aurora l-a părăsit pentru a face carieră universitară. Într-una dintre întâlnirile lor, scriitorul a întrebat-o de ce a plecat, iar răspunsul Aurorei a fost:” Nu ştiu, Marine…”.   Ultima întâlnire dintre cei doi s-a petrecut cu puţin timp înainte de moartea fulgerătoare a scriitorului. Aurora Cornea a păstrat scrisorile lui Preda şi a acceptat să le publice, în 2001, într-un volum intitulat ” Convorbirile dintre Aurora Cornu şi Eugen Simion despre Marin Preda”. În ultima scrisoare trimisă Aurorei, Preda scria:” Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm…”    

După despărţirea de Aurora, Preda s-a  recăsătorit  cu Eta Vexler. Cu cea de-a treia soţie, Elena, a avut doi fii:Nicolae şi Alexandru. În 1952 se angajează redactor la ” Viaţa românească” În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediţia a doua a romanului ”Marele singuratic” în 1976, iar în 1977 publică ”Viaţa ca o pradă”. În 1980, publică ultimul său roman”  Cel mai iubit dintre pământeni” . În acelaşi an este ales deputat în Marea Adunare Naţională, fiind reprezentat al circumscripţiei electorale Drăcăşănei-Teleorman.

Marin Preda a murit pe 16 mai 1980, într-o zi ”nenorocită şi ploioasă” cum avea să evoce mai târziu dramaturgul Radu F. Alexandru, prieten şi colaborator, cel care i-a fost alături în ultimele momente din viaţă.

La vârsta de doar  57 de ani si noua luni, nimeni nu se  aştepta la dispariţia fulgerătoare a scriitorului. În ziua morţii, Preda se afla în camera 6 de la Palatul Mogoşoaia. Cunoscuse deja succesul. romanul ”Moromeţii” se studia în manualele şcolare, cărţile sale se bucurau de aprecierile criticilor şi Preda promitea să mai publice ani mulţi înainte.   A fost găsit mort, în ”camera  de creaţie” de la Palatul Mogoşoaia, cauza oficială a morţii fiind „asfixierea  mecanică”. La fel ca viaţa lui Preda şi ca şi iubirea pentru Aurora Cornu, moartea scriitorului poate constitui subiect de roman.

S-au scris mii de rânduri despre moartea suspectă a scriitorului. S-a vehiculat şi ideea asasinării, dat fiind că, prin opere sale, Marin Preda îşi atrăsese ”duşmănia” regimului şi a Securităţii.  Se spune că a ajuns în vizorul Securităţii, după apariţia romanului ” Delirul” prin care adusese în faţa opiniei publice, în plin regim comunist, profilul moral al generalului Ion Antonescu, prezentându-l într-o lumină pozitivă. Se mai spune că a  atras şi mai mult atenţia Securităţii prin ” Cel mai iubit dintre pământeni”, capodoperă în care aminteşte de ”era ticăloşilor”. După moartea lui au apărut voci  potrivit cărora,  Preda  ar fi avut în lucru un alt roman, în care urma să arate cum au fost lichidate valorile neamului românesc, în „obsedantul deceniu”. Adevărate scenarii s-au creat după moartea fulgerătoare a scriitorului.

Adevărul despre moarte l-a luat cu el Marin Preda în ziua de 16 mai 1980. Învăluită în mister rămâne şi povestea manuscriselor lui Preda, o parte din ele dispărute după ce au fost ridicate de Procuratură şi Securitate.   Chiar dacă timpul nu a avut răbdare cu Preda, dispărut înainte de a împlini 58 de ani, scriitorul a lăsat literaturii române un tezaur. „Moromeţii“, „Delirul“, „Întâlnirea din pământuri“, „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Marele singuratic“ sunt doar câteva dintre comorile lăsate literaturii române de prozatorul teleormănean considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai ultimului sfâşit de secol.

Surse:-https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Preda,https://www.historia.ro/.

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here