Constantin Țoiu s-a născut la 19 iulie 1923 în Urziceni, județul Ialomița. Școala primară o absolvă în localitate, învățător fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. Liceul îl face la Brașov, la Mesota, secția umanistă. Profesori excelenți au contribuit la formarea sa intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limba latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii.

Războiul îl prinde elev. Armata o face la școala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București, pe care o termină în vara lui 1946, cu o licență „Magna cum laudae„. Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, scurt timp și Dimitrie Gusti la catedra de sociologie. A fost ultimul an în care se mai predase „filosofia idealistă„.Imagini pentru ȚOIU, CONSTANTIN

Începând cu anul următor, 1947, în facultate avea să fie întrodus marxism-leninismul, cu urmările lui nefaste. Autorul insista asupra acestei „rupturi” nefericite de tradiția românească stralucită, în gândire și literatură, din anii interbelici.

Prin descendenţa sa familială greco-macedoneană, dar şi prin calităţile sale imaginative şi stilistice, Constantin Ţoiu intră în categoria tipologică, numită de G. Călinescu, a meridionalilor „bolnavi de prea multă inteligenţă plastică”. Autorul a izbutit să supravieţuiască epocii staliniste traducând şi redactând scrierile altora. Debutează în 1965 cu romanul Moartea în pădure, dar prima sa carte cu adevărat reprezentativă poate fi considerată culegerea de povestiri Duminica muţilor, apărută în 1967.

În scrisul său se simte stilul „vechii școli„, ceea ce îi va conferi o anume particularitate față de confrații mai puțin vârstnici.

În 1976, publică Galeria cu viţă sălbatică, roman ce se bucură nu numai de o consacrare oficială, ci şi de un mare succes de public (34.000 de exemplare vândute), fiind tradus ulterior în engleză, franceză, poloneză, maghiară şi germană. După alte două romane, Însoţitorul (1981) şi Obligado (1984), în 1987, apare Căderea în lume, capodopera autorului.Imagini pentru ȚOIU, CONSTANTIN

Constantin Ţoiu a mai publicat şi alte romane (Barbarius, 1999, şi Istorisirile Signorei Sisi, 2006), precum şi mai multe volume de eseuri şi articole. Opera sa autobiografică Memorii din când în când a ajuns la al treilea volum.

A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.

Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde:

  • Moartea în pădure (roman);
  • Duminica muților (nuvele);
  • Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă);
  • Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004);
  • Obligado (roman), (reeditare în 1997);
  • Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994);
  • Barbarius (roman);
  • Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică);
  • Alte pretexte (eseuri);
  • Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei;
  • Morbus diaboli;
  • Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci;
  • Memorii din când în când, vol. I-II;
  • Trompete după-amiaza;
  • Memorii din când în când, vol. I, II, III;
  • Memorii întârziate;
  • Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.Imagini pentru ȚOIU, CONSTANTIN

La 23 mai 1995, Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Urziceni„.

A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.

Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Literatura lui TOIU releva fericita simbioza dintre un provestitor innascut, un ganditor redutabil si un stilist de marca, aceste calitati intere onditionandu-se si potentan-du-se reciproc intr-o proza a ideii „incarnate” si a anecdoticului semnificativ. La o prima impresie, datorita imensului material faptic vehiculat prin tehnica „povestirii in povestire”, echilibrul poate parea deteriorat in favoarea epicului „pur”. O privire mai atenta descopera insa ca numeroasele secvente aparent parazitare ori gratuite sunt, cel mai adesea, necesarele componente ale unui complicat mozaic de simetrii retrospective sau anticipative. Prin apartenenta la una si aceeasi „serie” in ordinea semnificatiei, intamplari in aparenta disparate se grupeaza in dublete, triplete etc. narative, polarizate in jurul aceluiasi sens (Al. Calinescu le subsumeaza procedeului mise en abyme). Ca niste fabule cu „punere in scena” diferita, dar cu morala identica, acestea sunt legate subteran printr-o, cum ar spune prozatorul, „relatie simbolica”, depasind cadrul strict epic. (Domnul Negotei din Caderea in lume constata ca diferenta esentiala dintre intamplarile realitatii si aceleasi evenimente „legate intre ele pe hartie” consta in faptul ca „acele legaturi nu existau in stare pura in realitate”.)

Literatura lui TOIU releva fericita simbioza dintre un provestitor innascut, un ganditor redutabil si un stilist de marca, aceste calitati intere onditionandu-se si potentan-du-se reciproc intr-o proza a ideii „incarnate” si a anecdoticului semnificativ. La o prima impresie, datorita imensului material faptic vehiculat prin tehnica „povestirii in povestire”, echilibrul poate parea deteriorat in favoarea epicului „pur”. O privire mai atenta descopera insa ca numeroasele secvente aparent parazitare ori gratuite sunt, cel mai adesea, necesarele componente ale unui complicat mozaic de simetrii retrospective sau anticipative. Prin apartenenta la una si aceeasi „serie” in ordinea semnificatiei, intamplari in aparenta disparate se grupeaza in dublete, triplete etc. narative, polarizate in jurul aceluiasi sens (Al. Calinescu le subsumeaza procedeului mise en abyme). Ca niste fabule cu „punere in scena” diferita, dar cu morala identica, acestea sunt legate subteran printr-o, cum ar spune prozatorul, „relatie simbolica”, depasind cadrul strict epic. (Domnul Negotei din Caderea in lume constata ca diferenta esentiala dintre intamplarile realitatii si aceleasi evenimente „legate intre ele pe hartie” consta in faptul ca „acele legaturi nu existau in stare pura in realitate”.)

 

Surse:https://ro.wikipedia.org/wiki/…,https://www.edituraart.ro/info/…,www.autorii.com/scriitori/…

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here