Fiul lui Candid Mușlea, învățător, si al Ecaterinei (n. Pitis).
Studii liceale la Brașov; Facultatea de Litere la București și Cluj (1918-l922). Membru al Școlii Române din Franța (1923-l925). Doctor in etnografie si folclor (1927). Bibliotecar si director al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj (1936-l947). Paralel a lucrat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.
A organizat si condus Arhiva de Folclor a Acad. (1930-l948) si a editat Anuarul Arhivei de Folclor (sapte voi., intre 1932 si 1945). in ultimii ani a fost cercetător și șef de secție la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara din Cluj. in 1947 a devenit membru corespondent al Acad. Romane. Debutul in Gazeta Transilvaniei (1912).
Colaborează la Anuarul Institutului de Istorie Nationala, Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Anuarul Universității „Regele Ferdinand I”, Boabe de grâu, Convorbiri literare, Dacoromânia, Darul vremii, Fat-Frumos, Gând românesc, Lucrările Institutului de Geografie al Universității din Cluj, Lumea universitara, Melanges de I’Ecole Roumaine en France, Patria, Probleme de bibliologie, Revista de folclor, Revue internationale des etudes balkaniques. Societatea de miine, Steaua, Studii de istorie literara si folclor, Studia Universitatis „Babes-Bolyai”, Școala si viața. Șezătoarea, Transilvania, Țara Bârsei, Viața Românească.
A fost colaborator la Bibliografia generala a etnografiei si folclorului romanesc (I, 1968) si la Voltekundliche Bibliographie (Berlin, 1928-l962, cu intermitente). A scos broșuri si volume dedicate istoriei culturii, biblioteconomiei si bibliografiei, dar mai ales etnografiei si folclorului: Obiceiurile junilor brașoveni (1931), Contribuțiuni la cunoașterea bibliotecilor românești ale orașelor din Transilvania (până la Unire) (1935), Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hașdeu (1970, in colab.), Cercetări etnografice si de folclor, I-II (1972). A îngrijit și prefațat ed. din Gh. Alexici, N. Pauleti si G. Pitis. A mai semnat si Ion Roboșanu.
Ion Mușlea a lăsat o opera bogată, cea mai valoroasă aparținând etnografiei si folcloristicii. În acest domeniu, el a fost un animator, un organizator si un cercetător apreciat. Prin Arhiva de Folclor si publicația acesteia, a creat un cadru instituționalizat modern pentru culegerea si valorificarea literaturii si culturii populare.
A făcut culegeri proprii și a dat bune ediții critice ale unor colecții mai vechi (Gh. Alexici, N. Pauleti, G. Pitis). A publicat numeroase studii, unele fiind adevărate modele ale genului: monografii (Obiceiurile junilor brasoveni, 1931), lucrări de folclor comparat (La mort-mariage: une particularite du folklore balcanique, „un izbutit exemplu de lectura etnologica a unui motiv literar, cel al morții-nunta”) sau de tipologie folclorica (Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, 1970, in colab. cu O. Barlea).
A cercetat si alte domenii ale artei populare (Pictura pe sticla la romanii din Scheii Brașovului), precum si unele obiceiuri. Studiile asupra diverșilor reprezentanți ai folcloristicii transilvane se constituie într-o veritabilă istorie a acesteia. Ion Muslea a realizat cea dintâi bibliografie științifică a folclorului romanesc; totodată, preocupările sale bibliografice depășesc domeniul folcloristicii și se completează cu cele de bibliologie si biblioteconomie. Sunt de menționat și contribuțiile, mai ales documentare, la istoria culturii si literaturii române (Ion Maiorescu despre nașterea si copilăria sa, O scrisoare inedita a lui Alecsandri si C. Negri catre Balcescu, Intre loan Barac si Anton Pann. Paternitatea Povestei poamelor s.a.).
OPERA:
Obiceurile junilor brașoveni, studiu de folklor. Cluj, 1931;
Cercetări folklorice în Țara Oașului, Cluj, 1932;
Contribuțiuni Ia cunoașterea bibliotecilor românești ale orașelor din Transilvania (până la Unire), Cluj, 1935;
, Plinea pruncilor” (Balgrad 1702). Din istoria unei cărți vechi românești, in Omagiu profesorului loan Lupas, Bucuresti, 1941;
George Pitis, folclorist si etnograf. Bucuresti, 1968;
Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu (in colab. cu O. Barlea), București, 1970;
Cercetari etnografice si de folclor, I-II, ed. îngrijită, cu studiu introductiv, bibliografie, registrul corespondentei de specialitate, indice de I. Talos, Bucuresti, 1972.
Surse:
Gh. Pavelescu, in Gând romanesc, ia. 10-l2, 1939;
O. Boitos, Progresul cultural al Transilvaniei dupa Unire, 1942;
O. Barlea, in Demos, Berlin (R.D.G.), nr. 2,1966;
I. Breazu, Studii de literatura romana si comparata, II, 1973;
O. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974;
I. Datcu si Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor, 1979;
N. Constantinescu, Lectura textului folcloric, 1986;
O. Barlea, Efigii, 1987.
